Cornel este cel mai puternic exemplu de optimism și umor, care își povestește trăirile și viața printr-o altă lentilă decât ne-am aștepta. E un fan înfocat al Competiției de Biliard în Scaun Rulant, chiar câștigător de loc I doi ani la rând.

I-a plăcut mereu jocul de biliard, iar Competiția a fost un plus în viața lui ,,îmi plăcea și înainte să joc biliard, dar era mai complicat cu accesul în săli fiindcă erau la etaj și în scaun rulant nu puteam ajunge”.

,,Cu primul premiu câștigat la București, la Competiție, mi-am cumpărat tac”. 

A început să se antreneze pentru biliard după ce a fost în Competiții. I-a plăcut, a câștigat, iar cu premiul financiar de la Competiție și-a achiziționat primul tac. Ulterior, a început să își achiziționeze și cele necesare jocului. Își dorește foarte mult să se perfecționeze, fiind o fire competitivă și dedicată.

,,Cu o zi înainte să împlinesc 1 an, m-am îmbolnăvit. Am făcut poliomielită”

Se întâmpla la cutremurul din`77, în județul Suceava. Mama lui a ieșit cu el afară, a pus o pătură pe el, însă fiind frig, a răcit. După toate investigațiile din acea vreme, medicii i-au pus diagnostic de poliomielită. ,,Mama a făcut credit atunci ca să mă opereze. Murise și tata, iar mama era în doliu. Cumva, cred că medicul acela a văzut situația și i-a spus mamei adevărul: ,,copilul ăsta nu o să mai pună piciorul în pământ, în veci!”. Cornel nu a mai fost operat.  

,,Mă târâiam pe jos că nu aveam cărucioare”

La 7 ani, în anii ’80, Cornel a ajuns la școală, în Jucu, județul Cluj; singura școală pentru copiii cu dizabilități, pe atunci. ,,Acolo era școala specială unde intram toți, cred că eram vreo 500”. Povestește cu împăcare și pe un ton de normalitate:

,,Mă târâiam pe jos că nu erau cărucioare: de la internat la școală la sala de mese. Aveam niște mâini negre când mă duceam la masă! Dar cu mâinile alea mâncam și eram sănătos tun. Ăștia care nu aveam picioare, ne târâiam și ne spuneau ,,târâtorii”; noi stăteam la parter. Cei care mergeau erau la etajul 1, 2, 3. Stăteam la cămin; mama venea și mă lua în vacanțe, apoi mă ducea înapoi la școală când se termina vacanța”.

,,Eu am știu să îmi fac viața să îmi placă”

Își amintește iarna de la cămin, din Jucu. Începe să râdă și zice, ca o introducere a povestirii care urmează: ,,Nu știu cum, dar eu am știut să îmi fac viața să îmi placă”. Și așa este: lui Cornel îi place viața, îi plac oamenii, îi place existența lui, cum vrea el să o înțeleagă și să o vadă, sub proprie construcție.

,,Mergeam pe jos de la cămin până la școală. Vara, prin parc, coboram la vale în mâini, prin țepi, peste castane, prin salcâm, ne înțepam în mâini, iar pantalonii erau toți rupți.

Iarna mergeam prin zăpadă. Stăteam în mâini și ne târam, iar până ajungeam la școală erau pantalonii drepți pe noi! În internat, după ce intram la clasă, puteai să vezi urmele noastre și știai la ce clasă a intrat fiecare. Mergeam și la săniuș. Luam papucii și îi puneam în mâini, iar la picioare puneam 6-7 perechi de șosete. Mi-a plăcut!”

De cele mai multe ori, persoanele care sunt încercate de viață reușesc să transforme această încercare într-un soi de calitate.

Deschiderea în a povesti și a vorbi despre situația lor este dovada că ei devin eroi prin a-și depăși condiția atât fizică, cât și psihică, prin munca lor zilnică de a rupe bariere, mentalități, prejudecăți.

Puterea este abilitatea lor!  

Cornel este participant la ediția a 8-a a Competiției de Biliard în Scaun Rulant, 7 iunie 2024. Vă invităm să îl încurajați și urmăriți fizic, la IDM București.